Staretul Dionisie, duhovnicul de la Sf. Mt. Athos


Staretul Dionisie,
duhovnicul de la
Sfantul Munte
Athos


     In vremurile grele si pline de confuzie in care traim, cand problemele legate de o autentica vietuire crestina s-au inmultit, cuvintele Parintilor care iau nastere din izvorul viu al traditiei ortodoxe constituie adevarata hrana pentru suflet. Un astfel de cuvant datator de viata este si cel al Cuviosului Staret Dionisie de la Colciu (1909-2004), unul dintre cei mai importanti duhovnici contemporani ai Sfantului Munte Athos.
Pronia divina a randuit ca o parte din invataturile Parintelui Dionisie sa ajunga sub ochii cititorilor in aceste zile (11 mai), cand se implinesc cinci ani de la trecerea la vesnicie a ieromonahului roman, considerat un om sfant inca din timpul vietii de catre cei care i-au cunoscut.

      Cartea „Staretul Dionisie, duhovnicul de la Sfantul Munte Athos" este prima dintr-o serie de volume ce cuprind cuvintele de folos ale Parintelui rostite in timpul dialogurilor purtate cu pelerini sau cu fiii sai duhovnicesti. Discutiile respective, inregistrate pe casete audio, au devenit sursa unui portret spiritual si a unor pagini de o sinceritate, amploare si profunzime unice in literatura consacrata monahilor atoniti originari din Romania, si nu numai. Fiind inzestrat, printre multe altele, cu harisma discernamantului, un dar atat de rar intalnit astazi, Parintele Dionisie spune lucrurilor pe nume intr-o vreme in care „corectitudinea teologica" prefera sa treaca sub tacere sau sa relativizeze subiecte extrem de importante si de fierbinti.

      Postura de traitor si marturisitor autentic al traditiei ortodoxe athonite este evidenta inca din prezentul volum, de peste 300 de pagini, care contine, pe langa capitole precum „Mirenii", „Modernism", „Ortodoxie", „Ecumenism", „Rugaciunea Mintii" sau „Despre romani si Romania", insemnari din jurnalul Parintelui, apoftegme in stilul Sfintilor Parinti si fotografii
infatisandu-l pe Staretul de la Colciu in diferite ipostaze ale vietii de monah athonit.

      Fragmente din cartea Staretul Dionisie duhovnicul de Sfantul Munte Athos:

      Cea mai mare primejdie este omul care n-are dragoste. Dar ce greutate este pentru om ca sa aiba dragoste? Invataturile Bisericii Ortodoxe sunt cele mai usoare de indeplinit, cele mai usoare. De ce sa n-ai dragoste, cand in rugaciunea „Tatal nostru" ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte pacatele noastre, intocmai cum le iert si eu pe ale celui care mi-e dusman? Vezi, suntem obligati
sa avem dragoste nu numai intre noi, intre cunoscuti, rude sau cutare, ci sa iubim pe tot omul. De aceea scrie Sfanta Scriptura, „sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata fiinta ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti".

      Stim ca Ortodoxia este Adevarul. Ei, cat cunoastem - ca unii cunosc desavarsit Adevarul, altii mai putin, altii si mai putin -, putinul care-l cunoastem sa-l tinem, si harul Sfantului Duh completeaza nestiinta noastra.
Da' noi sa respectam cat cunoastem si atunci avem nadejde la bunatatea lui Dumnezeu ca o sa ne mantuiasca. Totul este sa nu fim nepasatori, sa nu zicem: „Azi e duminica, dar ma duc oleaca la birt sa beau".

      In loc sa te duci la biserica te duci la birt, si stii ca nu faci bine: „Eh, nu-i nimica, stie Dumnezeu." Asta-i lucru rau, ca mergi la birt in loc sa te duci la biserica, desi in biserica este harul Sfantului Duh, acolo este Domnul, Sfanta Treime, Maica Domnului, Sfintele Taine, Sfantul Trup si Sange al Domnului si acolo se fac rugaciuni pentru pacea lumii, pentru mantuirea sufletelor noastre. Oricat de nepasator si de nebagator de seama ai fi, tot nu ramai pagubas. Iesind din biserica...

      Oricat de necredincios ai fi, harul Sfantului Duh tot te acopera. Dar daca nu te duci deloc atuncea sigur ca este primejdie. De aceea, oricat am cunoaste din Adevar, sa nu fim nepasatori, pentru ca Adevarul este Ortodoxia, aceea sa o tinem cu sfintenie.
Dar trebuie si oleaca de silinta, caci „Imparatia lui Dumnezeu se sileste si silitorii o dobandesc pe ea". Daca nu ne silim, nu suntem fermi, ci suntem nepasatori, vin alte religii, alte intunecimi, alti rau voitori ai adevarului si ne schimba ideile. Sa ne punem toata nadejdea in Dumnezeu, in ajutorul Lui, ca spune Insusi Domnul: „Orice ati face, fara de Mine nu puteti face nimic". Adica in cele duhovnicesti, daca nu ne punem nadejdea in mila si ajutorul Domnului, nu putem face nimic. Na, suntem oameni, ca omu-i ca iarba, „zilele lui ca floarea campului" - a dat oleaca de caldura si nu mai esti nimic.

      Dar daca ideea noastra duhovniceasca este aproape de Dumnezeu avem mare ajutor, harul Sfantului Duh ne sprijina, caci Dumnezeu cunoaste mai bine neputinta noastra decat noi insine.
De multe ori ne vaitam: „0, tare ma doare aici, tare ma doare!". Dumnezeu stie mai bine decat tine ca te doare si te ajuta daca te inclini cu smerita cugetare si zici: „Doamne, ma rog, ajuta-ma ca nu mai pot". Nu se poate sa nu-ti ajute Dumnezeu! Dar daca nu-ti ajuta, tot pentru binele sufletului tau te lasa sa mai suferi. De aceea zice Sfanta Scriptura: „Neincetat va rugati, pururea sa multumiti".

      Sa nu zici cuvantul asta: „Uite ca ma doare in piept asa, si ma doare cutare si nu-mi ajuta Dumnezeu de atata timp", ca Dumnezeu, din secunda in care ai zis „Doamne, ajuta-mi!", din secunda aceea e cu tine, dar iti da nu numai ceea ce este de folos trupului; ca totul este pentru vesnicie.
Ne ajuta Dumnezeu pentru lumea asta, ne ajuta, dar nu in asa fel ca sa ne departeze de vesnicie, ci tot ca prin inlesnirile pe care ti le da in lumea asta trecatoare sa poti capata vesnicia. De multe ori nu-ti da deloc ceea ce-I ceri fiindca scopul tau, dupa ce ti s-a implinit dorinta, nu mai este cel dinainte, si asa ca Dumnezeu, fiind bun, nu-ti implineste dorinta, ca o sa fie prapastie pentru tine ceea ce ceri.

      De aceea zice Sfanta Scriptura, „Neincetat va rugati", ca aceea-i datoria noastra, „si pururea sa multumiti". Ti-a indeplinit Dumnezeu dorinta? Ti-a indeplinit-o. Dar daca nu ti-a indeplinit-o, Dumnezeu, cu dumnezeiasca Lui intelepciune, nu ti-o implineste ca sa fii mai castigator pentru vesnicie. De aceea zice cuvantul: „Neincetat va rugati, pururea sa multumiti". Sa multumesti lui Dumnezeu ca te-ai rugat Lui „Doamne, ajuta-mi", si nu ti s-a indeplinit dorinta.
„Sunt pacatos. Fac ce pot, dar sunt pacatos". Asta e cel mai puternic cuvant care il atrage pe om catre bunatatea lui Dumnezeu, ca se cunoaste asa cum e.

      Spunea cineva: „Cat m-am rugat eu lui Dumnezeu ca sa-mi ajute sa castig la Loto si n-am castigat!". Apoi nu judeca, ca banii aceia pe care i-ai fi castigat, Dumnezeu stia ca n-o sa-i intrebuintezi bine, si asa ca nu-ti ajuta. Ca numai Dumnezeu n-are greseala. Toti oamenii de pe fata pamantului si toata suflarea are greseala, numai Dumnezeu nu are greseala, ca El vesnic cauta sa ne ajute si prin viata asta trecatoare si plina de necazuri ne iconomiseste in asa fel ca sa putem capata vesnicia. Ca lumea asta, viata asta se termina. Oricat de mult ar fi sa fie, nouazeci, o suta de ani, dar mai mult nu este. Ei, dar dincolo e vesnicia, viata nesfarsita, si Dumnezeu cauta ca prin greutatile vietii asteia trecatoare sa putem capata vesnicia. Toata nadejdea noastra la Dumnezeu sa o punem, pentru ca numai Domnul poate sa ne ajute.

      MlC FLORILEGIU DIN PRIMA SUTA DE CAPETE ALE STARETULUI DlONISIE:

Egoismul e ca razboiul atomic pentru calugar.

Mantuirea atata-i de usoara daca suntem noi sinceri, dar daca suntem vicleni, vai de capul nostru!

Toate canoanele Sfintei Biserici sunt facute cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Vrei sa le respecti? Esti cu Dumnezeu. Daca vrei sa faci pe ale tale, de-acuma aluneci la erezii, la fel de fel de miselii. Si n-ai nici o pace sufleteasca.

Fiecare sa fie constient ca daca lucreaza ceva este pentru Dumnezeu si are plata de la Domnul. Deci nu-l intereseaza ce face altul. Daca apare cârteala, lucrul ala nu mai are valoare duhovniceasca.

Sa te rogi sa-ti dea Domnul rabdare si smerita cugetare ca sa ai pacea sufletului. Cel mai mare lucru este sa ai pacea sufletului, in orice situatie, orice ti-ar zice cineva.

Rabdarea este cea mai mare forta, iar rabdatorul este cel mai puternic om.

Nimeni nu vrea sa stie ca cel mai mare lucru este sa te cunosti cu adevarat pe sine, cine esti cu adevarat. Asta este cea mai mare virtute.

Nicaieri Ortodoxia nu ne obliga sa vedem greselile altuia, ci sa ne vedem pe noi si sa ne smerim si sa ne consideram mai răi ca toti.

Adevarul e Biserica, Adevarul e Ortodoxia, Adevarul e lisus Hristos, Dumnezeu Care S-a pogorat din cer.

Atunci cand Ortodoxia nu va mai fi la inaltime, atunci va veni Antihristul, pana atunci nu va putea imparati el. Noi sa ne tinem de Adevar, care este Ortodoxia, si de sfaturile Bisericii cu cele sapte Sfinte Soboare Ecumenice.

Sunt oameni buni, mireni, care ne intrec pe noi, calugarii. In greutatile, in iadul omenesc care-i acuma sunt si oameni buni, are Dumnezeu robii Lui.

                                        (extras din Presa Ortodoxa, Nr. 4)

Sf. Ioan Iacob


     Acum lumea, saraca, este tare grabita, n-are vreme sa-si strice ochii cu buchiile calugarilor mucegaiti.

     Asa este duhul lumii de azi si n-ai ce-i face. Daca se gaseste vreun calugar, care mai scutura vechiturile lui de carti si mai picura din ele vreun strop de cuvinte duhovnicesti pe hartie, e privit ca ceva neobisnuit de catre unii.Si eu le dau dreptate, caci la zgomotul radio-ului, cuvantul Evangheliei sau al Sfintilor Parinti nu se mai poate auzi. Iar la lumina electrica si la stralucirea luxului modern, nu se mai poate pricepe intunericul si saracia, din suflet.Si asta o zic pentru cei din lumea moderna,insa o bucatica din lume suntem si noi, saracii.

     Poate vor zice unii ca si la radio auzi Evanghelie, Liturghie si predici: Cum nu,cum nu! Le auzi foarte frumos dupa ce rag ca boii fel de fel de mascarici lumesti si te intuneca cu cele paganesti, apoi incep sa ingane si cele sfinte dupa cum si diavolul, ispitindu-L in tot chipul pe Mantuitorul in pustie Ii pomeneste si de cuvinte din Scriptura. Dar oare din evlavie fac asta?

     Acum sa lasam moda in pace si sa ne intoarcem la vorba noastra. Eu cred ca o indeletnicire pe care o aveau si parintii din vechime nu vatama deloc pe lumea de azi. Mai ales daca materialele, adica frunzele pentru rucodelie, sunt luate din Sfanta Scriptura si nu au nimic strain de pravoslavnica credinta.

     Deci sa nu vi se nasca parerea ca eu le scriu pentru mustrarea altora. Eu toate le scriu spre mustrarea mea, ca doar va lua vreun folos ticalosul meu suflet. Daca mustrarea constiintei mele se potriveste si la atii, asta nu inseamna ca eu le-am scris in pofida lor. (Sfantul loan Iacob)

Momente din viata athonita

"Aceste foi şi caiete sunt ca nişte sâmburaşi duhovniceşti pentru cei cu sufletul nevoiaş ca şi mine. Acei care sunt sătui de poame cărnoase, desigur că nu se uită la sâmburi. Dar îi rog, pentru dragostea lui Dumnezeu, să nu calce în picioare şi să piardă aceste semincioare, care sunt adunate cu sudori şi cu lacrimi, căci vor veni zile când se vor strânge de vrăjmaşi cărţile cele bune (adică poamele cele duhovniceşti) şi atunci nevoiaşii vor căuta sâmburaşii vechi şi nu vor afla."
(Sf. Ioan Iacob)

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă;
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii;
Slavă Ţie, pentru fericirea de a simţi şi a vieţui cu Tine;
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Pelerini

Muzica psaltica