Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate,
Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat
în această viaţă,
Care ai revărsat peste mine harul Botezului
şi pecetea Duhului Sfânt,
Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine,
Singurul, adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.
N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune,
nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule.
Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi
ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:
"Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi"
şi: "Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă".
De aceea, îndrăznind să Te chem:
Păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului.
Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine.
Binecuvântează această zi pe care ai dat-o
slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării
Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată
vremea spre slava Ta,
cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste,
blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune,
dându-mi de-a pururi seama de prezenţa Ta.
Doamne, Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate,
arată-mi calea voii Tale,
şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.
Tu, Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie.
Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea,
cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu,
dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt
ascunse Ţie.
De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea
şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care
să merg;
iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce
pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc
la Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie
de ceea ce este bine.
Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică
sufletul;
de orice porniri care nu găsesc bună plăcere
înaintea Ta
şi-l rănesc pe semenul meu.
Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie
să vorbesc.
Dacă e voia Ta să nu răspund,
fă-mă să tac în duh de pace,
să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Aşază-mă în calea poruncilor Tale
şi până la ultima mea suflare să nu mă laşi
să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale,
ca poruncile Tale să fie singura lege a fiinţei mele
pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine.
Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea
Şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri
multe şi mari.
Dar îmi aduc pururi aminte de răutatea mea,
de ticăloşia şi josnicia mea.
Miluieşte-mă!
Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina
nevredniciei mele.
Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii
şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni,
să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit:
din toată inima mea şi din tot sufletul meu
şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea:
din toată fiinţa mea.
Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt,
învaţă-mă dreapta judecată şi cunoştinţă.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra
în mormânt.
Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-ţi pot aduce
pocăinţă după vrednicie.
Nu mă lua Ia jumătatea zilelor mele,
nici când mintea e oarbă încă.
Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele,
dă-mi de veste dinainte, ca să-mi pot pregăti sufletul
să vină înaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător
şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curăţeşte- mă de toate gândurile tainice,
de toată răutatea ascunsă întru mine.
Şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta
şi necuprinsa Ta dragoste de oameni,
ascultă rugăciunea mea!
Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat
în această viaţă,
Care ai revărsat peste mine harul Botezului
şi pecetea Duhului Sfânt,
Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine,
Singurul, adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.
N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune,
nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule.
Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi
ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi:
"Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi"
şi: "Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă".
De aceea, îndrăznind să Te chem:
Păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului.
Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine.
Binecuvântează această zi pe care ai dat-o
slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării
Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată
vremea spre slava Ta,
cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste,
blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune,
dându-mi de-a pururi seama de prezenţa Ta.
Doamne, Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate,
arată-mi calea voii Tale,
şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.
Tu, Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie.
Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea,
cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu,
dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt
ascunse Ţie.
De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea
şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care
să merg;
iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce
pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc
la Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie
de ceea ce este bine.
Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică
sufletul;
de orice porniri care nu găsesc bună plăcere
înaintea Ta
şi-l rănesc pe semenul meu.
Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie
să vorbesc.
Dacă e voia Ta să nu răspund,
fă-mă să tac în duh de pace,
să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Aşază-mă în calea poruncilor Tale
şi până la ultima mea suflare să nu mă laşi
să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale,
ca poruncile Tale să fie singura lege a fiinţei mele
pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine.
Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea
Şi nu ascunde calea mântuirii de la mine.
În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri
multe şi mari.
Dar îmi aduc pururi aminte de răutatea mea,
de ticăloşia şi josnicia mea.
Miluieşte-mă!
Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina
nevredniciei mele.
Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii
şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni,
să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit:
din toată inima mea şi din tot sufletul meu
şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea:
din toată fiinţa mea.
Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt,
învaţă-mă dreapta judecată şi cunoştinţă.
Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra
în mormânt.
Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-ţi pot aduce
pocăinţă după vrednicie.
Nu mă lua Ia jumătatea zilelor mele,
nici când mintea e oarbă încă.
Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele,
dă-mi de veste dinainte, ca să-mi pot pregăti sufletul
să vină înaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător
şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.
Curăţeşte- mă de toate gândurile tainice,
de toată răutatea ascunsă întru mine.
Şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.
Doamne, în mare mila Ta
şi necuprinsa Ta dragoste de oameni,
ascultă rugăciunea mea!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu